Povesti din Taxi

Hello, sweethearts!

Va pup si va pup!

Daca ma urmariti pe Facebook, poate ati observat faptul ca uneori pun statusuri despre diferiti soferi care ma duc cu taxiul dintr-o parte in alta. Nu stiu cum am eu un noroc, dar de fiecare data intalnesc oameni haiosi, ori destepti, ori tristi si fiecare imi povesteste viata lui si simte nevoia sa mi se destainuie cu ce are pe suflet, iar eu abia astept. Am multi prieteni care nu suporta taximetristii vorbareti, dar mie-mi plac la nebunie. Sunt atat de curioasa mereu sa aflu ce e in viata si sufletul unor oameni pe care nu-i cunosc si probabil n-o sa-i mai vad niciodata.

Aceeasi curiozitate o am si cu casele. Trec deseori pe strada pe langa diferite cladiri vechi si vad lumina aprinsa difuz in anumite camarute si intotdeauna ma intreb cate povesti si cantece sunt imprimate in peretii aia. Cum arata doamna care sta acolo, cum isi tine parul strans, ce fel de covoare si bibelouri are in casa, la ce ora serveste ceaiul, cat a suferit din dragoste, oare o mai viziteaza cineva? etc.

Revenind la povestea din taxi, initial am vrut sa impartasesc intamplarea tot intr-un status, dar mi-am dat seama ca simt nevoia sa o scriu aici, pe blog, sa o pot reciti oricand am nevoie sa mi se reaminteasca niste lucruri.

Am mers ieri cu un domn taximetrist care incepuse sa se planga de faptul ca oamenii stau prea mult pe Facebook, si-mi spunea:

Domnisoara, Facebook-ul iti fura viata, iti fura libertatea, iti fura neuronii, iti fura prietenii, timpul si viata sexuala. Vad atatea cupluri care ies in oras, stau fata in fata la aceeasi masa si in loc sa vorbeasca, stau cu ochii in telefon, altii ajung acasa dupa munca si in loc sa stea in pat imbratisati, stau cu ochii in telefon.

Am devenit antisociali, stim sa vorbim numai online.

Domnisoara, oare mai stiti voi, cei din generatia aceasta, ce inseamna sa iesi sa te intalnesti cu un om, sa te uiti in ochii lui si inima sa-ti salte in piept de placerea discutiei? Sa te miri si tu de ce idei iti vin in minte accesand constiinta universala  fara sa realizezi?

Sa te uiti la omul din fata ta, sa-i urmaresti mimica, gesturile, pozitia corpului, zambetul, stralucirea din ochi. Sa-l atingi, sa stii daca are mainile calde sau reci, sa stii daca-i e bine, sau nu. “

Opriti la semafor s-a intors la mine si s-a uitat cu ochii lui verzi in ochii mei verzi si astepta un raspuns.

Eu am ramas incremenita, n-am putut sa scot niciun cuvant, desi as fi vrut sa-i spun atat de multe…

Am balmajit cateva cuvinte, am platit cursa si am coborat din taxi.

M-a rascolit mult fiecare cuvant, dar mai ales energia lui era coplesitoare. Nu mi-a spus ceva ce nu stiam. Pur si simplu de data asta am simtit ca este cazul sa iau masuri, caci intr-adevar ma aflu in acea categorie de oameni care petrec extraordinar de mult timp online.

Mi-am promis sa:

  • Nu mai intru pe Facebook decat daca am ceva de postat, sau daca trebuie sa vorbesc cu cineva.
  • Desi pentru 2017 mi-am propus sa citesc mai mult, in multe seri ramaneam cu ochii in newsfeed pana adormeam, in loc sa iau cartea in mana. Imi promit mie, nu altcuiva, ca in momentul in care ma pun in pat ies de pe wi-fi, pun telefonul departe de mine si citesc, imbratisez, sau stau la povesti.
  • Sa ies mult mai des in oras cu prietenii mei.

Uneori vezi pe internet ce fac prietenii tai, caci posteaza poze sau filmulete din diverse locuri in care merg si ai impresia ca stii tot despre ei si nu mai simti nevoia sa-i suni. Stii ce au mancat, stii ca au iesit la clubu’ ala nou, stii cu ce erau imbracati si cu cine erau pe acolo etc.

De fapt, habar nu ai ce face mama lui, daca la serviciu se descurca sau nu, daca analizele i-au iesit bine, daca relatia de cuplu ii merge bine, si-ti dai seama ca n-ati vorbit de o saptamana, uneori si mai mult…

Inca ma mai gandesc la discutia de aseara si inca ma gandesc cate lucruri vreau sa schimb la mine.

Inca ma bucur de faptul ca primesc din Univers mesaje prin tot felul de mijloace.

Inca ma bucur de faptul ca nicio intalnire cu niciun om nu este intamplatoare.

Inca imi doresc sa ating maini si suflete.